Cafflano Kompresso – primul Jedi

Un băutor de espresso are  de luat câteva decizii importante. Cea mai importantă este ce espressor își cumpără pentru acasă. În marea complexitate a răspunsului își face loc un nou pretendent – Cafflano Kompresso, iar în cele de mai jos voi vei afla de ce îl numesc unul dintre primii Jedi.

Pe scurt se întâmplă cam așa: Descoperi, cel mai probabil într-o cafenea de specialitate, ce înseamnă un espresso făcut ca la carte, afli că nu există espresso lung și afli că un espresso adevărat se poate obține doar în prezența a trei ingrediente esențiale: cafea de specialiate (de preferat) proaspăt prăjită, o râșniță cu discuri și un espressor. Cafeaua e cel mai ușor de rezolvat. Râșnița a devenit și ea treptat mai accesibilă. Există variante entry level electrice cu care faci treaba bună, dar, și mai important, există câteva variante manuale sub 1000 de lei cu care te poți descurca onorabil și te poți menține și în formă fizică bună 🙂

Rămâne însă problema espressorului.

Poți spera să pui mâna pe unul entry level, pe la 1500 de lei, dar, realist vorbind, sub 2000 de lei nu prea ai multe garanții pentru ceea ce cumperi. Și chiar și la 2000 știi că este un compromis între calitate și preț. De aici în sus limita este doar cerul, iar calculele pragmatice încep să conțină din ce în ce mai multe variabile. În cazul espressoarelor, variantele manuale, deși există de mult pe piață, nu sunt mai accesibile. La Pavoni, ROK sau Elektra produc modele care sunt mai degrabă obiecte de colecție, pentru iubitori pasionați care vor să aibă espresso preparat corect oriune și oricând. Cel mai acesibil dintre ele ROK Presso, poate fi găsit la un preț de cca. 750 lei, dar ca și celorlalte ii lipsește în mare măsură portabilitatea.

 

Cam asta este situația de câțiva ani buni și cu excepția unor încercări, mai degrabă caraghioase, de a ocupa acest segment de piață, până în 2017 nu am văzut nimic interesant. La începutul verii am văzut pe Kickstarter o campanie de strângere de fonduri pentru un aparat care promitea mult și susținea promisiunile cu explicații tehnice de bun simț. Unealta venea de la aceiași coreeni care se pricep la găuri mici, care au produs Cafflano Klassic și Kompact. Poate și datorită acestor experiențe anterioare pozitive, oamenii au reușit să strângă în perioada campaniei 86.000$ față de 10.000$ pe care îi ținteau. Iar în urmă acestei ecuații de succes Cafflano Kompresso a ajuns în piață, inclusiv în România prin intermediul celor de la Taste Crafters. În plus a ajuns chiar și în mâna mea, oferindu-mi o mega experiență, pe care o povestesc acum, aici. Ar mai fi de zis și că prețul la care îl poți găsi și care practic închide această intruducere despre dilema băutorului de espresso este de 339 lei. Da, da, exact așa. Practic, cu o investiție totală sub 1000 de lei poți bea acasă un espresso adevărat. Nu capsule, nu butoane, nu all-in-one, ci un espresso adevărat: cafea, râșniță și espressor.

Ziceam mai devreme că partea cu cafeaua este cel mai ușor de rezolvat.

Acum câțiva ani, pe la începuturile relației mele cu cafeaua fără zahăr, asta nu era deloc simplu. Din fericire, între timp, situația s-a schimbat. Aș spune chiar că a trecut în cealaltă extremă. Sunt deja enorm de mulți prăjitori pe o piață încă mică de consumatori de cafea de specialitate. Mulți și diferiți, cu produse multe și diferite, din care totuși nu e greu să-i alegi pe cei mai buni. Acesta este motivul pentru care, de ceva timp, invităm în aceste mici proiecte de testare a diverselor echipamente care ajung în “laboratorul” nostru, prăjitorii ale căror cafea ne-a câștigat respectul. De data aceasta îi avem alături de noi pe cei de la Yume Coffee Roasters, care ne-au pus la dispoziție cafea din două origini cu procesare spălată cu care am testat Cafflano Kompresso până i-au sărit fulgii. Am avut o Kenia Ngugu-Ini cu arome fructate de caise, piersici și flori de portocal și o Etiopia Woka Sakaro de 89 de puncte, crescută la o altitudine de cca. 2000m, cu arome de struguri roșii și portocale. Ne-am bucurat să avem două origini, cu note de degustare destul de asemănătoare pentru a evalua acuratețea aparatului, măsura în care obținem gusturi diferite din cafele diferite, preparate la fel. Așadar, o bună parte din recunoștința pentru finalizarea cu succes a acestui test merge către Cluj, acolo unde Yume Coffee Roasters ne așteaptă mereu cu brațele deschise și cafea delicioasă.

Primul lucru pe care îl fac cu orice echipament este să-l folosesc fără să mă uit la instrucțiuni. Mi-e greu pentru că eu sunt genul care citește mereu instrucțiunile. Măcar în diagonală și tot mă asigur că am trecut prin ele și știu bine cum se folosește aparatul înainte de prima utilizare. Pe de altă parte trăim în epoca designului de produs intuitiv, cel care odată pornit, trebuie să-și găsească singur locul în viața consumatorului. Iar în lumea cafelei competiția e strânsă. E greu să combați “sfântul buton” cu ceva ce are 6 elemente componente când vine vorba de utilizare intuitivă. Însă, dacă ai preparat cel puțin un espresso la un aparat, măcar semi-automat, te prinzi destul de repede cum faci un espresso cu Cafflano Kompresso.

Hai să o luăm pas cu pas, desfacem toate componentele:

1. Paharul de servire în care se extrage cafeaua. Devine treptat opțional, pentru că descoperi repede că poți extrage în orice ceașcă, ceea ce a fost o revelație foarte importantă, căci nu mă vedeam bând espresso în pahar de plastic cu margini inegale, pentru rețul vieții.
2. Lingurița pentru dozarea cafelei care are și funcția secundară de tamper. Părerea mea personală este că rolul de tamper este mai important decât cel de linguriță, dar pentru momentele în care te afli în mijlocul pădurii, fără cântar la îndemână, poți beneficia și de această utilitate.
3. Recipientul pentru cafea, hai să-i spunem filtrul. Aici pui cafeaua măcinată, pe care o presezi bine cu ajutorul tamperului de mai sus.
4. Pâlnia pentru apă. Poți să-i spui cum vrei, țeavă, pahar, recipient, chiar nu contează. Important este că este format dintr-o sită și un recipient de plastic care se înfiletează peste filtru.
5. Presa / piston  – o foarte interesantă găselniță tehnică care apăsă apă cu o presiune constantă de 9 bari, apa ce trece prin pucul de cafea și ajunge în pahar cu un uimitor aspect de espresso.

Nu glumesc și nu exagerez când spun că aspectul de espresso este uimitor. Eu unul nu mă așteptam să obțin un adevărat un espresso în pahar, un espresso cu cremă reală, cu uleiuri, cu arome complexe și foarte bine definite, pur și simplu un espresso. Nu vreau să mă înțelegi greșit, nu este cel mai bun espresso pe care îl vei bea vreodată, mai ales că printre atâtea elemente manuale e greu să obții consecvență de fiecare dată, dar, după toate reperele unui băutor de espresso în “ceașcă” vei găsi un espresso foarte bun.

Înainte de a reveni la pașii necesari preparării mai zic 2 lecții importante care m-au ajutat să obțin un zâmbet larg pe buze bând rezultatul obținut cu Cafflano Kompresso. Primele cafele obținute au fost foarte acide. FOARTE! După câteva încercări cu râșnire din ce în ce mai fină, care nu a redus semnificativ aciditatea, am concluzionat că trebuie să fie de vină temperatura apei. Și într-adevăr din momentul în care luam ibricul de pe foc și până în momentul în care eram pregătit să apăs pe piston temperatura apei scădea cu cca. 5°C. Așa că am început să torn în pâlnie apă clocotită care ajungea în contact cu cafeaua la o temperatura de 92-94°C, adică numai bună. Să nu mă întrebi cum am făcut măsurătorile astea că nu vreau să-mi amintesc… degetele mele mai păstrează încă urmele 🙂

Această prima lecție, învățată pe pielea mea, a ajutat mult, dar în continuare aciditatea era mai mare decât mi-aș fi dorit, așa că am primit un al doilea sfat de la Răzvan, de la Taste Crafters. Și trebuie să recunosc că fără el nu aș fi încercat asta. Cafflano spune că al său Kompresso are o capacitate de 15g de cafea. Iar eu cu 15g am făcut testele. Am tras chiar spre 16, am scăzut ușor spre 14, dar în linii mari am stat în acest prag sugerat de producător. Răzvan însă mi-a sugerat să reduc cantitatea de cafea. Și bine a făcut. Cu fiecare gram mai puțîn pus în filtru, echilibrul gustului creștea. Cele mai echilibrate băuturi le-am obținut cu 11g de cafea râșnită fin, puțin mai fin decât nivelul pe care l-am folosit pentru espresso-ul de test făcut in paralel cu un Lelit PL41TEM.

 

Așadar, sfaturi la cald: apă turnată în pâlnie la 100°C, și 11g de cafea râșnită fin.

Revenind la preparare:

1. Fierbem apa. Nu trebuie multă, 100ml într-un ibric sunt suficienți. Fiind puțină apă, va fierbe repede, așa că nu e timp de piedut.
2. Rasnim cele 11g de cafea fin. Undeva între nivelul pentru espresso și ibric.
3. Punem cafeaua în filtru și o distribuim cât mai uniform, câteva bătăi ușoare cu filtrul în masă m-au ajutat.
4. Tampăm drept, fără rotiri sau alte șmecherii văzute la barista profesioniști. Dacă treaba e făcută bine vei fi răsplătit cu un frumos marcaj Cafflano pe cafeaua din filtru.
5. Infiletăm pâlnia peste filtru.
6. Montăm filtrul peste pahar. Pasul acesta este opțional. Eu am găsit prin casă câteva cești care se potriveau de minune și prin urmare am extras multe shot-uri de espresso direct în ceașcă.
7. Turnăm apa luată direct de pe foc la 100 de grade până la nivelul maxim gradat pe pâlnie, adică 80ml de apă.
8. Așezăm pistonul cu grijă și apăsăm câteva secunde.
9. După ce curg câteva picături în pahar eliberăm ușor presiunea asupra pistonului lăsând o perioadă de cca. 10s pentru preinfuzie.
10. Reluăm apăsarea cu o forță constantă și menținem până când nu mai simțim nici o rezistență din partea pistonului.
11. Ne bucurăm de un espresso delicios.

Opțional poți continua cu laptele, în cazul în care îți place espresso doar că bază pentru băuturile cu lapte. Nu, nu poți frota laptele cu Cafflano Kompresso, dar pentru asta poți folosi accesorii cum sunt french-press, mixer de mâna sau aparate specializate pe care le găsești în supermaketuri.

Foarte interesant este că pașîi de mai sus ii poți face virtual oriunde.

În vârful muntelui, pe o plajă sălbatică, într-o pauză petrecută în parc, la o terasă cu prietenii unde se servește o execrabilă cafea de marca. Singura condiționare este apă fiartă, care rămâne în continuare una dintre cele mai actuale teme ale mele. Practic asta e următoarea mea misiune. Să caut o soluție reală de a încălzi apă oriunde sau de a o transporta la temperaturi cât mai constante pe perioade cât mai lungi. Eu am testat teoria asta la o cabană pe lângă Sibiu, unde am încălzit apă în foc și am rasnit cafeaua cu o râșniță Kinu. Afară era frig, ningea mărunt, norii erau atât de coborâți încât practic se sprijineau pe umerii mei… iar eu savuram în dreptul focului un espresso delicios obținut din Ethiopia Worka Sakaro de la Yume dulce și fructată.

Am avut nevoie de vreo 10 experimente pentru a bea primul espresso delicios preparat cu Kompresso, mi-a prins bine cafeaua de la Yume, atât pentru că a fost suficientă, dar mai ales pentru că a fost suficent de complexă, oferindu-mi astfel posibilitatea de a identifica diferențele între fiecare nou shot extras. Deci nu a fost simplu, însă atunci când i-am dat de cap, când am băut prima gură care m-a oprit în loc, timp câteva clipe în capul meu s-a produs o mică furtună.

Acesta este doar începutul. Pentru prima dată există o opțiune viabilă de a bea espresso de calitate acasă cu investiție minimă, comparabilă cu cea necesară pentru prea-cunoscutele și prea-cumpăratele automate posesoare de “sfântul buton”. Nu cred că, brusc, toți cei care preferă pastilele sau comoditatea butonului vor da năvală la Kompresso, dar cred că un număr uriaș de iubitori de cafea care gândesc rațional când e vorba de a investi mii de lei în echipamentele necesare obținerii unui espresso acasă, au o alternativă reală.

Și cred că e doar prima. Cred că primul Jedi care va zdruncina imperiul producătorilor de echipamente care caută doar să crească complexitatea și prețul pentru a încasa tot mai mult de la aceași câțiva. Un prim Jedi care “liberalizează” espresso-ul pentru acasă, îl pune la dispoziția oricui și care va deschide, astfel, o nouă piață de consumatori.