Kinu Phoenix – sora mai mică, născută din foc
Dacă ești măcar puțin interesat de cafeaua de specialitate, probabil știi că e păcat să râșnești cafeaua aia de 50 de lei pungă cu o râșnita la care să nu poți regla măcinătura. Și dacă ai fost vreodată în căutare de râșnița, sigur ai auzit de Kinu, unii dintre cei mai respectați producători de râșnițe manuale din lume, ce au o fabrică chiar în Mureș, la Reghin.
Din păcate, la sfârșitul lui 2018, un incendiu a distrus o mare parte din fabrică, lucru care a blocat producția pentru câteva luni bune. Dar pe la mijlocul lui 2019, fabrică s-a repus pe picioare și a început să producă un model cu un nume sugestiv: Kinu Phoenix.
Pentru că am vorbit acum câțiva ani de modelul M47, era și normal să încercăm să punem mâna pe Phoenix, și să vedem dacă se ridică la nivelul lui M47 sau rămâne doar sora lui mai mică.
Iar cum prietenii de la Sloane au fost drăguți și ne-au pus la dispoziție cafeaua, am reușit să testăm exhaustiv această nouă adiție a familiei Kinu.
Design
Din start, diferențele între cele 2 modele se văd și se simt: 710g față de 1170g. Asta pentru că la Phoenix, coșulețul colector este făcut din plastic dur alimentar. Acesta se fixează în partea de jos a râșnitei cu o garnitură de cauciuc, și cât am avut râșnita la teste, nu s-a întâmplat să cadă. Brațul este puțin mai scurt, iar corpul nu pare să mai fie făcut dintr-un singur tub de metal, chiar având câteva părți de plastic pe interior, printre care și pâlnia în care torni cafeaua.
O bandă de cauciuc ce cuprinde corpul râșniței asigură o mai bună prindere la folosire.
Cuțitul tratat anticoroziune Black Fusion are 47mm în diametru, cântărește 55.2g, și pare că are dinții tăiați diferit decât cel de pe M47.
Asta nu schimbă însă în nici un fel calitatea râșnirii. Phoenix se simte foarte stabilă și puternică și sfărâmă cafeaua fără prea mult efort. Reglajul măcinăturii se face cu un inel cu gradații, de la 0 la 9, cu liniuțe pentru gradele intermediare.
Efortul mai mare l-am depus la strângerea șurubului ce fixează cilindrul prin care intră mânerul. Acesta are o garnitură de cauciuc la baza.
Din cauza asta, Phoenix nu mai face click la rotație, și trebuie să te KINUi puțin 🙂 atunci când vrei să fixezi șurubul. De câteva ori n-am putut efectiv să strâng șurubul atât de bine încât brațul să fie fixat perfect și a avut un joc mic în timpul râșnirii. Cu timpul însă, șurubul s-a înfiletat mai bine și jocul din mâner a dispărut.
Dar diferențele dintre cele două pălesc atunci când vorbim despre lucrurile la care această râșniță excelează.
Gradul şi viteză râşnirii
Pentru că reglajul este micrometric, satisface toată plajă de măcinaturi: de la ibrik la espresso și până la french press.
Cum vă spuneam, Sloane ne-au trimis o COLOMBIA Castillo fermentată anaerob, și o Ethiopia Heriloom procesată prin spălare, așa că am putut să testez toate măcinaturile menționate mai sus, iar râșnița s-a descurcat așa cum mă așteptam, adică foarte bine, având o măcinatură constantă indiferent de gradul de râșnire.
Ca să te familiarizezi puțin cu termenii, îți voi spune ca gradația 25 înseamnă doua ture complete ale inelului plus încă 5 gradații. Asta este măcinătura pe care am folosit-o pentru V60, unde am măcinat 25g de cafea în 40-45 de secunde.
Ethiopia Bonde extrasă astfel a avut note delicate și dulci de iasomie și piersică.
Pentru Aeropress am folosit Colombia Felipe Arcila, o cafea fermentată anaerob pentru 24 de ore, timp în care i se adaugă acid citric și coajă deshidratată de mandarină. 12g de cafea la gradația 17 le-am măcinat în 35 de secunde, și am obținut o măcinătură medie spre fină, iar extracția am făcut-o sub 90 de grade, obținând în ceașcă notele citrice de mandarină și ciocolată.
Phoenix nu are nici o problemă în a râșni și pentru espresso, pentru care am setat râșnița undeva între 8 și 9, iar cele 10g de cafea au ajuns în coșuleț în aproximativ 45 – 50 de secunde.
Este un timp foarte bun, și probabil că aș fi putut râșni și mai repede, dar cu cât râșnesti mai tare, cresc și șansele să îți sară cafeaua din râșnită. La M47 am rezolvat asta ușor cu un căpăcel printat 3D. Între timp, am reușit să facem unul și pentru Phoenix, deci dacă ești interesat de oricare dintre ele, dă-ne un semn și te ajutăm!
Bineînțeles, toate valorile de mai sus sunt relative și nu reprezintă nicidecum o regulă. Ia-le ca și puncte de pornire atunci când râșnești pentru prima oară. Nu uita că râșnița trebuie setată în funcție de cafeaua pe care o folosești, prospețimea ei, temperatura apei și mulți alți factori. Sună copleșitor, dar urmând niște pași simpli, vei fi foarte aproape de a obține mereu “ceașca ideală”.
Ce merită menționat este că între M47 și Phoenix, există o diferență de 2 intervale pentru aceeași măcinătură. Deci măcinătura de espresso pe care o obțineam cu M47 la 7 ture, am reușit să o obțin acum la 9 ture pe Phoenix. Și pentru că nu m-am putut abține, am schimbat cuțitele între ele de la cele 2 modele, și am obținut rezultatele opuse: 7 pentru espresso pe Phoenix și 9 pe M47. Deci cuțitele sunt cele care dictează în totalitate reglajul macinaturii.
Montare, demontare, curăţare
Montajul, demontajul și curățarea sunt identice cu M47. Dai jos coșulețul și desfaci șurubul din capăt. Acum poți vedea tijă pe care stă cuțitul și arcul.
Ții de ea și deșurubezi inelul cu gradații. Interiorul și cuțitul le-am curățat cu o perie fină sau un șervețel uscat. Coșulețul colector fiind din plastic se încarcă static și am observat particule foarte fine de cafea care mai rămân pe pereții acestuia și pe cuțite. Și acestea pot fi curățate cu peria sau șervețelul. Recomand curățarea râșniței atunci când schimbi cafeaua, sau măcar o dată la câteva săptămâni.
După câteva zile de teste și zeci de cafele băute, concluziile pe care le-am tras sunt îmbucurătoare.
Da, Phoenix este versiunea light a lui Kinu M47 pentru simplu fapt că este mai ușoară. În nici un caz nu putem vorbi despre o diluare a capacităților ei. Dă aceeași senzație de stabilitate și echilibru, indiferent de gradul de râșnire. Iar consoarta mea a apreciat că cele 400 de grame în minus o fac mai ușor de manevrat decât M47-le nostru de zi cu zi.
Înlocuind elementele metalice mai puțin importante cu unele de plastic, cei de la Kinu au reușit sa scadă costurile de producție și implicit prețul final, păstrând însă robustețea și consistența modelelor anterioare.
Fiind mai ușoară, câștigă puncte în plus la capitolul portabilitate, și ar face pereche bună cu Aeropress GO în deplasări. Nu prea am ce să îi reproșez lui Phoenix, și aș căuta nod în papură daca aș face-o. Consider că avem în față una dintre cele mai bune râșnite manuale în categoria ei de preț.
Tu ce zici, ai folosit pană acum Phoenix? Cum ți s-a părut? Recomanzi altă rașnită manuală în aceeași categorie de preț? Lasă-ne un comentariu mai jos.
