Cafflano Klassic se simte cel mai bine în vacanţă

Cele două pot fi privite ca un ansamblu, dar sunt vândute separat şi pot fi utilizate separat. Prin urmare, voi alege să povestesc despre experienţa mea cu ele în mod separat. Dacă în cazul lui Cafflano Klassic această independenţă este evidentă, fiind un device all-in-one prin excelenţă, în cazul lui Kompact evidenţa este ceva mai redusă, deoarecere Kompactul are nevoie de ajutor pentru a pune în ceaşcă o cafea bună.

Capacul, care se transformă într-un recipient cu care torni apa fierbine. Asta datorită unui orificiu în formă de romb, care cică e patentat de coreenii ăştia. Poţi turna apă pur şi simplu cu el sau poţi desfileta secţiunea neagră care devine astfel un capac pentru capacul devenit vas… pare complicat? Nu chiar, de fapt, e foarte simpu şi această combinaţie ajută la păstrarea constantă a temperaturii apei pe măsură ce prepari cafeaua. În plus, turnarea este controlabilă şi uşor direcţionabilă peste cafea. Deci, multe plusuri încă de la capac.

Sub el descoperi repede râşniţa. Clasică, asemănătoare cu Hario Skerton din multe puncte de vedere, dar mai eficientă şi mai incomodă. În câteva cuvinte, deşi râşniţa ar merită o analiză similară cu a altor râşnite manuale, pot spune despre ea că este foarte rapidă pentru o manuală de acest nivel, cu discuri ceramice foarte eficiente, cu un sistem de reglaj pe bază de piuliţă dinţată şi cu o manivelă pliabilă care se strecoară astfel în interiorul turnului. Consistenţa râşnirii nu e grozavă, însă filtrul metalic, despre care îţi spuneam mai sus, face minuni. Iar mai fi prins bine un „acoperiş”, pentru că, în timpul râşnirii, boabele sau fragmentele de boabe tind să ajungă prin toate părţile, dar, ţinând cont că o vei folosi „pe afară”, nici acesta nu este un dezavantaj major. Singurul minus important al râşniţei este ergonomia. Singura poziţie în care am reuşit să ţin râşniţa pentru a o controla bine, a fost pe blatul unei mese sau a unei… buturugi… în sfârşit, pe o suprafaţă dreaptă şi stabilă la care suprafaţa cauciucată de la baza cănii să adere bine. Mai există opţiunea de râşni în capac, care fiind mai scund, coboară centrul de greutate şi astfel e puţin mai stabil. Însă pierzi aderenţa suprafeţei de cauciuc a cănii, iar diametrul mare îl face la fel de greu de cuprins cu mâna. Am mai încercat şi varianta de ţinut între picioare, aşezat pe un scaun, dar nu mi s-a părut mai bine, plus că „cine face cafea stând jos?”. Diametrul mare, manivela flexibilă şi lipsa capacului fac necesară o palmă destul de mare care să ţină bine angrenajul.

Sub râşniţă, se află filtrul magic. Practic, din râşniţă, cafeaua măcinată ajunge direct în coşuleţul elegant şi aşteaptă pregătită turnarea apei. Coşuleţul este destul de larg, astfel încât să poţi turna apa în cercuri aşa cum ai face-o într-un V60.

Din filtru, cafeaua extrasă curge în cană, baza turnului Cafflano Klassic, vizibilă de la exterior, împreună cu capacul. Despre ea tot ce pot spune este că îmi place mult cum se simte în mână, textura de bambus oferind o senzaţie foarte plăcută. Le voi sugera celor de la Cafflano să se mai gândească, tot aşa creativ cum au făcut-o cu restul jucăriei, şi la un capac ermetic pentru cană. Poţi folosi capacul negru pentru a păstra cafeaua caldă, dar nu te poţi deplasa cu ea, pentru că acesta nu se înfiletează. Pe de altă parte, scopul lui Cafflano Klassic este să îţi prepari cafeaua proaspătă exact unde vrei să o bei, nu să o duci cu tine acolo, gata preparată.

O altă treabă importantă, la care am muncit ceva în prima zi, a fost reglarea râşnitei. Am ajuns, după multe încercări, la poziţia 12 a piuliţei dinţate. Adică am plecat de poziţia complet strânsă şi am rotit câte un dinte al piuliţei până la 12. La acest nivel de reglaj cele 15g de cafea proaspat prajita de la Papa Jacques, Costa Rica Rio Jorco s-au râşnit în 40s. Timpul este variabil, poţi râşni mai hotărât sau mai relaxat, deci se poate şi mai rapid şi mai lent. Dar, oricât de lipsit de energie ai fi, în cel mult un minut cafeaua este pregătită să ia contact cu apa. Doar la acest nivel de râşnire am obţinut o curgere a celor 250ml de apă în cca. 3 minute. Aici, cafeaua a avut cea mai grozavă poveste de împărtăşit. Un corp uimitor de generos, cel mai probabil explicat prin filtrul metalic care permite uleiurilor să treacă în cană, zăpăcindu-mă cu o dulceaţă ciocolatie şi o aciditate redusă.

Cel puţin teoretic, Cafflano permite preparea unor cantităţi şi mai mari, eu am mers până la 20g, însă, la mai mult de atât, apa nu prea mai trecea corect. Am râşnit cafeaua mai mare, însă atunci a scăzut calitatea extracţiei, aşa că am revenit la cele 15g. Soluţia sugerată de producător, pentru cantităţi mai mari de cafea sau pentru râşnire mai fină, este utilizare suplimentară unui filtru de hârtie. Teoretic, merge oricare, şi de V60, şi de Kallita. Pentru mine însă, prea multe filtre înseamnă prea puţină cafea, aşa că prefer să le las la o parte.

Jucăria se demontează şi se montează extrem de uşor, iar asta face ca şi curăţarea să fie făcută cu mare uşurinţă, chiar în condiţii dificile.

Concluzia mea, după 2 săptămâni de călătorit împreună, este că din punct de vedere al portabilităţii Cafflano Klassic este de departe o opţiune excelentă. Nu ai grija nici unui accesoriu care s-ar putea strica sau pierde. Tot ce ai nevoie, alături de el, este o cafea bună, apă şi bei o cafea excelentă oriunde te-ai afla. Preţul de 450 de lei îl situează puţin peste combinaţia V60 + Hario Skerton, dar vine cu câteva beneficii în plus, capacul pentru turnare, râşniţa mai eficientă şi, în special, portabilitatea.

Rămâne întrebarea dacă l-aş cumpăra doar pentru călătorii, acolo unde eu merg de obicei cu AeroPress şi Kinu M47. Însă, înainte de lua o decizie hai să ne uităm şi la Cafflano Kompact.

Produsele Cafflano pot fi cumpărate de la Taste Crafters sau de la Guido Coffee, Boiler Coffee Shop sau C-O FI Factory.