Honne, un profesionist care ar vrea mai mult acasa
Relaţia mea cu râşniţa Honne a fost scurtă şi intensă. Dacă te preocupă subiectul cafelei ştii probabil de Hedone de la Craiova, un producător de cafea, echipamente şi multe altele dedicate HORECA. Îi găseşti şi pe harta cafelei bune, la secţiunea prăjitorii. De ceva timp şi-au propus să se apropie de piaţa consumatorilor casnici, atât prin cafeaua de specialitate, pe care o oferă într-un sortiment destul de larg, cât şi, mai nou, prin echipamente. Ne-au pus la dispoziţie râşniţa Honne în varianta fără hoppere (adică rezervoarele pentru cafeaua boabe). Alegerea acesta mi-a aparţinut, pentru că varianta cu cele două rezervoare pur şi simplu nu ar fi încăput pe mobila din bucătărie. Şi pentru că scopul acestui review este să vedem cât de potrivită este această râşniţă pentru utilizarea casnică, un criteriu esenţial este spaţiul.
Fără hoppere dimensiunea este acceptabilă pentru o bucătărie personală. Are nevoie de un spaţiu dedicat, pentru că nu o vei putea strecura printre alte aparate, dar nici nu va fi nevoie să eliberezi jumătate din bucătărie pentru a-i face loc. Lipsa hoppere-lor vine însă cu un alt compromis pe care îl vom discuta mai jos la uşurinţa utilizării.
De la primul contact cu râşniţa Hone am avut un sentiment foarte plăcut de robusteţe, ceva ce cauţi la un aparat de tip „Sfar’mă’tot„. Nimic nu e în plus, nimic nu se mişcă aiurea, indiferent de „stilul” de manevrare. Nici chiar râşniţa nu se mişcă deloc, iar asta merită o paranteză.
Când m-am întâlnit cu cei de al Hedone să iau râşniţa, omul care mi-a adus-o, a aşezat-o direct în maşină. Strada mică, locuri de parcare lipsă, aşa că timp de pierdut nu era, prin urmare am plecat direct, iar câteva ore mai târziu am pus mâna pe ea. Mai bine spus, ea a pus mâna pe mine, pentru că am rămas înţepenit lângă râşniţă, spulberat de o disonanţă kafkiană între ceea ce vedeam cu ochii şi ceea ce simţeam din vârful degetelor până între vertebrele L6 şi L7. Aşa cum ziceam şi mai sus dimensiunea medie nu sugerează cu nimic cele peste 18 kilograme concentrate în viu.
Toţi cei cărora le-am arătat-o, în cele câteva zile cât a poposit la mine, au avut aceeaşi surpriză uriaşă când au încercat să o ridice. Până şi blatul de la bucătărie a suferit în urma întâlnirii şi mai păstrează câteva cicatrici. Dincolo de dificultatea instalării, aspectul acesta este însă unul pozitiv, pentru că stabilitatea râşniţei este foarte importantă pentru o utilizare eficientă.
Pentru a avea însă o imagine completă în finalul acestei părţi introductive, trebuie să mai spun că râşniţa Honne este în fapt o râşniţă profesională, adaptată (sau aflată într-un proces de adaptare) pentru a deveni o râşniţă pentru uz casnic. De aici vine şi greutatea semnificativă, de aici vine şi robusteţea datorată matarialelor rezistente din care este făcută, de aici vine şi preţul important de peste 5400 de lei pe care trebuie să-l plăteşti pentru a ea.
Viteza de Râşnire
Tot de aici vine şi viteza. Nu ştiu dacă îţi aminteşti surprizele cu maşini care aveau printre informaţii şi timpul necesar pentru acceleraţia de la 0 la 100. Chiar dacă nu ţi le aminteşti, sigur intuieşti la ce mă refer. Cam la fel cred că e şi timpul de râşnire care împarte râşniţele electrice în două categorii. Unele la care nu contează pentru că oricum sunt lente (mai ales în cazul râşniţelor gălăgioase, dimineaţa când râşneşti cafea, iar ceilalţi dorm şi fiecare secundă se scurge precum un an). Iar altele la care nu contează, măsurătorile fiind doar de palmares, pentru că pur şi simplu sunt rapide. Atât de rapide încât plus-minus o secundă nu mai contează pentru nimeni. Râşniţa Honne intră în această a doua categorie, iar de dragul obiectivităţii review-ului am făcut câteva cronometrări pe care le găseşti mai jos. Dar trebuie totuşi să precizez că cele mai multe dintre secunde le-am consumat cu apăsarea butonului, decât cu râşnirea efectivă.
Gradul şi consecvenţa râşnirii
Râşniţa Hone acoperă cu brio, aşa cum de altfel cred că te şi aştepţi, toată plaja gradelor de râşnire, iar consecvenţa este impresionantă. Pe de o parte contribuie cuţitele hibrid, formate din 2 conice şi 2 plate, dar şi mecanismul robust pe care l-am tot amintit, susţinut de un sistem de fixare al reglajului stepless, printr-un şurub căruia i s-a oferit şi un interesant rol estetic.
Un alt aspect important, în mod special la râşniţele electrice, şi mai puţin la cele manuale este retenţia. Vom mai tot vorbi de ea, pentru că poate reprezenta un disconfort foarte neplăcut. Este vorba de câtă cafea rămâne „în instalaţie”. Se măsoară foarte simlu, cântărind boabele înainte de râşnire şi granulele la final. Diferenţa se numeşte retenţie. În cazul râşniţei Honne cea mai mare retenţie înregistrată de mine a fost de 0.2g la râşnirea extrem de fină pentru ibric. La râşniri mai grosiere retenţia e zero. Producătorul vorbeşte de o retenţie maximă de 0.4g, sigur a testat mai mult decât mine, însă oricum în intervalul ăsta performanţa este excelentă.
Uşurinţa în utilizare
Sunt mai multe aspecte care merită evaluate atunci când vorbim despre cât de uşor se foloseşte o râşniţă.
Începem cu reglarea care se face cu mare uşurinţă prin rotirea inelului central gradat. Practic într-o rotire de mai puţin de 360° am acoperit toate dimensiunile de râşnire de la ibric la french press. Şurubul de fixare a inelului îşi face treaba eficient şi e un punct de culoare binevenit. În plus reglarea este destul de intuitivă. Am ajuns să găsesc nivelul optim pentru un espresso în aproximativ 4 paşi, ceea ce mie unul mi s-a părut foarte uşor, fiind la primul cotact cu aparatul.
Tot la capitolul uşurinţei utilizării o să-ţi spun despre poziţionarea destul de nefericită a butonului de pornire/oprire. Ca în cazul multor râşniţe profesionale acesta se află în spate. Nu am experienţă de barista, aşa că nu înţeleg de ce unui barista i-ar fi la îndemână să acţioneze butonul din spate, dar bănuiesc că pe undeva sălăşluieşte o explicaţie. Pentru utilizare casnică însă, rămâne doar disconfortul relativ, care ţine, probabil, de obişnuinţă.
Alimentarea cu boabe este călcâiul lui Ahile şi pentru asta trebuie explicată puţin. În varianta echipată cu hoppere, alimentarea se face prin acţionarea unor pârghii care trimit în râşniţă cantitatea exactă, necesară preparării unei cafele. Şi când zic exactă, nu exagerez, aparatul standard având contor şi timer electromagnetic la fiecare hopper. Fiind şi două astfel de rezervoare, înseamnă că poţi chiar jongla cu două cafele. Însă, în lipsa lor, trebuie să strecori manual boabele printr-o fantă deloc generoasă. Am încercat mai multe variante, iar cea mai la îndemână a fos un fel de vas mic asiatic cu o dechidere îngustă, cu care mi-am făcut treaba. Probabil, dacă aş folosi-o zilnic aş mai căuta şi cred că aş găsi o variantă mai bună. Însă acum m-am oprit la această soluţie improvizată.
Tot aici mai trebuie precizat că alimetarea prin porţii de cafea livrate din hoppere implică un rezervor cu dimensiune potrivită pentru bobele necesare unei cafele, adică în jur de 20g. Asta înseamnă că pentru o porţie mai mare, necesară unui French Press pentru o casă plină de prieteni, e nevoie de râşnire repetată.
Şi că să închei cu micile inconveniente provocate de adaptarea unei râşniţe profesionale la uz casnic, mai există o provocare ce implică curăţenia temeinică la locul de muncă după râşnire, mai ales dacă râşneşti direct în portafiltru. Cafeaua este împrăştiată cam peste tot, iar soluţia unui pahar sau alt gen de recipient similar (destul de complicată când prepari espresso) nu e nici ea lipsită de griji.
Când vine vorba de fiabilitatea unei râşniţe electrice mă uit mereu la proporţia de electronic/electric/mecanic din construcţia râşniţei. Pentru mine râşniţa înseamnă în primul rând un mecanism de râşnire. Dacă e electrică atunci înseamnă că un motor electric mă scapă de efortul manual. Orice e în plus, riscă să se strice. Sigur că e o abordare prea simplistă a unui subiect de o complexitate în creştere, dar râşniţa Honne are calitatea de a-mi lăsa impresia că între cele 2 componente de bază nu mai e nimic care să încurce, nimic care să se strice. În plus robusteţea despre care am tot vorbit mă face să privesc cu mare încredere şi fiabilitatea ei.
Design
Suntem la acel capitol care ţine de gust. Râşniţa Honne are linii drepte, simple părând să fie în primul rând funcţională. Multele suprafeţe cromate îi dau un aer elegant cu două puncte de culoare şi energie tinerească. Blatul oglindă de jos, contribuie şi el cu brio la aspectul elegant al aparatului.
Montare, demontare, curăţare
Eu n-am reuşit să demontez nimic prin urmare nici n-am montat nimic. Curăţarea am făcut-o relativ superficial, cât am putut ajunge cu o perie în interiorul râşnitei. Producătorul recomandă utilizarea unui detergent pudră numit Puly Caff care ajută la curăţarea eficientă. N-am avut timp să-l folosesc, aşa că nu pot exprima o opinie pertinentă cu privire la acest aspect, în afară de perspectiva limitată la această unică posibilitate de curăţare.
Una peste alta râşniţa Hedone este un echipament solid şi robust. O unealtă care îşi trădează originile profesionale, atât prin dimensiuni şi calitate dar mai ales prin performanţă. E ca şi cum împrumuţi de la un meseriaş o maşină de găurit, iar el îţi dă una profesională. Îţi imaginezi că merge mai bine ca a ta, dar nici chiar aşa. Ceea ce înainte făceai în câteva minute, acum se întâmplă în secunde, iar simpla utilizare a unei astfel de unelte îţi dă sentimentul că te pricepi şi că totul e mai usor. Cel puţin aşa m-am simţit eu la finalul celor câteva zile alături de râşniţa Hone.
Tu ce părere ai? Ai folosit-o? Ai folosit ceva similar? Contribuie mai jos cu experienţa ta.
Un român ia cu asalt mapamondul cafelei Cafea fără zahăr
octombrie 8, 2017 @ 5:53 pm
[…] ei se află la Craiova şi se numesc Hedone. Da, da. ştiai tu bine că îţi aminteşti ceva din articolul dedicat râşniţei Honne. Aşa cum ziceam şi atunci Hedone este orientat pe piaţa echipamentelor profesionale, iar anul […]
Best si KS-T, junioarele familiei de rasnite Anfim Cafea fără zahăr
decembrie 11, 2017 @ 6:23 pm
[…] profesionale, doar că ele lipsesc din interesul meu, așa cum îți spuneam și când am vorbit de Hone. Asta pentru că rareori ele își pot găsi locul într-o casă de om obișnuit, chiar și foarte […]
John Bicht
august 12, 2018 @ 12:49 am
This grinder is absolutely a direct COPY of the Versalab M3 grinder. They should be ashamed.
Cafea fara zahar
august 13, 2018 @ 2:50 pm
Great info and big surprise. Thanks