Hario Skerton, primul si cel mai accesibil pas.

Marea provocare pentru orice iubitor de cafea bună este râşnita. E un fel de bombă cu explozie întârziată. După ce descoperi importanţa cafelei de specialitate proaspăt prăjită şi metodele de preparare prin care te asiguri că obţii maximul din cafeaua pe care o alegi, dai piept cu râşnirea. Nu e ca şi cum nu ştiai despre ea din primele contacte cu cafeaua de specialitate, dar alegi conştient(ă) să nu laşi tema asta să te încurce. Totul până într-o zi când se detonează şi îţi dai seama că este ultimul compromis la care trebuie să renunţi pentru a te bucura cu adevărat de cea mai bună cafea. Şi, cu oricâtă înţelegere alegi să evaluezi subiectul, descoperi repede că râşnitele cu lame nu sunt bune, iar cele cu discuri (burr grinders) implică o cheltuială semnificativă.

Aşa că am ales să deschid seria acestor articole cu cea mai accesibilă râşniţă bună, Hario Skerton. Principala ei calitate este preţul de aproximativ 150 de lei. Îndrăznesc să spun că acum este cea mai ieftină râşnită cu care poţi obţine rezultate bune. Nu ştiu dacă poziţia aceasta va fi atacată prea curând de o altă râşniţă pretendentă, dar, cu certitudine, sunt foarte curios şi urmăresc cu atenţie subiectul, prin urmare, orice idei sunt binevenite în comentarii.

Râşniţa este produsă în Japonia de Hario, unul dintre cele mai mari branduri mondiale în industria echipamentelor şi accesoriilor pentru cafea. Are deci un pedigree cu ştaif, care o recomandă ca o propunere elaborată cu grijă pentru acest segment de piaţă.

Prima grijă, când vine vorba de o râşniţă manuală, este cât durează să râşnesc cafeaua. Hario Skerton a fost prima mea râşniţă, şi, in lipsa altui reper, m-am raportat mult timp la ea. Aşa că în mintea mea s-a format treptat concluzia că timpul necesar pentru a râşni cu o râşniţă manuală trebuie să fie lung. Sunt însă exemple şi exemple care mi-au contrazis această părere. În cazul Hario Skerton însă, timpul de râşnire nu este punct forte. Asta face ca, deşi tehnic discurile sunt capabile să obţină un grad de râşnire destul de fin, pentru că timpul necesar ar tinde către infinit, eu m-am oprit mereu la o râşnire cel mult medie. Prin urmare, viteza de râşnire o recomandă în special pentru utilizarea împreună cu French Press, pentru a carei râşnire grosieră Hario Skerton are nevoie de circa 3 minute.

Pentru a cronometra timpii de mai jos am folosit 15g din aceeaşi cafea boabe, în aceeaşi zi, reglând râşniţa pentru obţinerea gradului de râşnire necesar fiecărei metode de preparare.

Pe scala 10 – 1 la care 10 reprezintă râşnirea grosieră, iar la 1 obţinem pulbere, Hario Skerton ajunge într-un timp decent până pe la 6. Dacă vrei să obţii un 5 trebuie să priveşti activitatea pe un fel de gimnastică de dimineaţă şi atunci poate are sens. Mai fin de atât, sunt şanse mici.

Însă nu doar gradul de râşnire este important, ci şi consecvenţa în detaliu. Pentru a obţine o extracţie corectă este necesar să foloseşti granule de cafea uniforme. Dacă unele sunt mai mari şi altele mai mici, extracţia va fi dezechilibrată. În cazul râşnirii grosiere, riscul de a avea şi particule mai mici este destul de ridicat. Şi asta se întâmplă şi în cazul Hario Skerton. În plus, axul central, responsabil pentru transmisia rotirii de la manivelă la discul inferior, are un singur punct de prindere, ceea ce permite mişcarea leterală între discurile ceramice. Iar asta nu ajută consecvenţa. Cu aceste aşteptări în minte vei avea o surpriză plăcută atunci când vei vedea rezultatul. Asta pentru că, deşi râşniţa nu pare echilibrată, abaterile sunt acceptabile.

Sunt mai multe aspecte care merită evaluate atunci când vorbim despre cât de uşor se foloseşte o râşniţă.

Reglarea se face cu ajutorul unei piuliţe dinţate. Nu există paşi predefiniti ceea ce poate fi bine atunci când cauţi fineţe în reglaj şi deranjant atunci când vrei să găseşti repede setarea preferată. Reglarea se face prin numărarea dinţilor sau spaţiilor dintre aceştia. Pentru French Press eu am folosit 9 „dinţi”, pentru V60 7 „dinţi”, pentru AeroPress 6 „dinţi”. Pentru a ajunge la piuliţa de reglaj este necesară demontarea manivelei şi a şaibei de fixare. Nu e greu, dar nici nu e la îndemână.

Alimentarea cu boabe se face extrem de uşor. Dimensiunile generoase ale rezervorului ajută mult. Poţi pune boabele oricum vrei şi sigur vor ajunge în interior. În plus, vezi cu uşurinţă situaţia din rezervor şi poţi evalua cam cât mai ai de râşnit. Şi, crede-mă, te vei întreba deseori cât mai durează.

Efortul necesar acţionării manivelei este mic, discurile opunând o forţă de frecare redusă. O problemă specifică remarcată în timpul râşnirii este că la un moment dat discurile ajung să macine în gol, moment în care este necesară rotirea în contrasens a manivelei de câteva ori şi apoi revenirea la sensul acelor de ceasornic. Vei simţi cum discurile „apucă” boabele.

Tot în zona de fiabilitate mai trebuie precizat că am ajuns să am un patent la îndemână. Asta pentru că, în timpul râşnirii, piulita care fixează manivela capătă o dinamică proprie. Asta poate duce la slăbirea ei, ceea ce se rezolvă uşor prin strângere într-un binemeritat moment de odihnă. Dar poate duce şi la strângerea ei până la un nivel la care vei avea nevoie de un patent pentru a o slăbi.

Structura lată a lui Hario Skerton, care asigură accesul facil la rezervorul pentru boabe şi la recipientul pentru cafeaua măcinată, necesită şi o mână destul de mare pentru a putea ţine în siguranţă şi cu uşurinţă râşniţa în timpul râşnirii. Pentru că a venit vorba de recipientul pentru cafeaua râşnită, acesta este un alt punct forte al acestei râşnite, deoarece vine la pachet şi cu un capac, transformându-l astfel şi într-un recipient etanş pentru cafea.

Sigur că aspectul este o chestiune de preferinţă personală. Ne plac lucruri diferite, pentru că suntem diferiţi şi asta e bine. Din punctul meu de vedere, liniile lui Hario Skerton sunt elegante şi, îndrăznesc să le numesc, chiar rubensiene. Plasticul de sus este compensat cu sticla de jos, aceeaşi responsabilă de accesul facil al privirii la evoluţia rezultatului. Iar asta este foarte util, mai ales când te afli într-o perioadă de explorare şi reglaje.

În cazul râşnitei Hario Skerton nu e nici un secret şi nici o surpriză în simplitatea mecanismul. Numărul componentelor este redus, accesul la ele făcându-se cu mare uşurinţă. Poate fi montată şi demontată cu uşurinţă de oricine, în câteva secunde, fără riscul de a încurca poziţia pieselor.

Curăţarea este de asemenea facilitată de dimenisunile largi. O periuţă ajunge, fără probleme, în orice ungher. Mai trebuie spus că râşniţa necesită o curăţare frecventă. Chiar după fiecare utilizare. Asta pentru că are spaţii în care se pot acumula mici depozite de cafea râşnită. Însă, dincolo de acest posibil dezavantaj, pur şi simplu vei simţi că e mai uşor să râşneşti când e curată şi, fiind atât de uşor să o cureţi, vei alege să o faci.

Concluzia mea este că Hario Skerton este esenţa primei lecţii din manualul cafelei bune. Este un prim pas către un nou palier al gustului cafelei. Un prim pas, cu un cost accesibil, dar şi cu o serie de compromisuri. Un  prim pas care vine la pachet cu un sfat pe care îl vei auzi de multe ori când vine vorba de echipamente pentru cafea: „Nu vei regreta că ai cumpărat-o, dar, dacă mai poţi să ai puţină răbdare sau să investeşti puţin mai mult, diferenţa va merita”. Însă acelaşi sfat îl vei primi şi la următorul pas, şi la următorul, şi la următorul şi tot aşa mai departe. Mereu va exista ceva mai bun, mai performant. Însă prima opţiune îi aparţine, cel puţin pentru moment, lui Hario Skerton.

Tu ce părere ai? Ai folosit-o? Ai folosit ceva similar? Contribuie mai jos cu experienţa ta.