De unde a început cafeaua fără zahar?

Tu ai făcut vreodată o cafea în zaţul care a rămas de la celelalte? Cu zahar, normal!

Nu, nu azi, nu ieri, nu anul ăsta? Ci atunci când singurul criteriu pe baza căruia alegeai o pungă de cafea de la chioşc era preţul cel mai mic, ca să mai rămână şi bani de pâine sau ţigări. Atunci, pe la 19-20 de ani, sau chiar mai devreme, pe la 14-15 când erau părinţii plecaţi şi făceai un chef fără ştirea lor. Când îţi dădeai seama că toată lumea a avut grijă de băutură şi ţigări, nu de cafea, dar toţi voiau să se dea maturi şi cereau câte una. Şi tu ştiai că dacă iei prea mult din borcan o să se prindă maică-ta. Şi luai puţin cât să faci o zeamă lungă cu mult zahar. Şi pe urmă se mai trezea unul că vrea şi mai puneai o cană la fiert peste zat. Şi o lăsai să fiarbă mai mult că să fie mai concentrată…

Nu, niciodată?

Bine, numai eu am făcut aşa, eu şi mai ştiu câţiva pe lângă care am crescut. Scriu şi râd când îmi amintesc că o dată mi-am pus serios problema să usuc zaţul şi să-l amestec din nou cu cafeaua ca să nu se prindă nimeni 🙂 Uite că nu-mi amintesc dacă chiar am făcut-o sau nu. 🙂

Cam de pe acolo a început. Şi ani de zile cafeaua a fost mai degrabă un gest. Gestul de bea un lichid de culoare negru-maroniu. Cu zahar, normal, ca să aibă şi gust, acelaşi gust. Şi când zic ani nu zic 2, 3, 5, că vorba aia am şi eu nişte ani, zic vreo 20 şi ceva de ani. Ocazional beam câteva ceva care părea o „cafea bună”, dar se întâmpla rar şi observam greu diferenţa sub cele 2 linguriţe de zahăr puse standard în orice cană de cafea.

Cu nişte ani în urmă, jumătatea vieţii mele a început să fie mai atentă la ce cafea bea, adică în limbaj masculin să facă fiţe. Brusc, unele cafele nu le putea bea. Se întâmpla în special la micul dejun de la câte un hotel în vacanţe. Iar fiţele astea nu puteau fi neglijate, pentru că lipsa unei cafele creştea presiunea şi când noi aveam lucruri de făcut şi locuri de văzut, ea avea neapărată nevoie de o cafea… bună. A încercat ea să-mi explice una alta, dar eu nu şi nu.

Acum 3 ani într-o casă care ne plăcea nouă mult s-a deschis o cafenea. Să mergem să vedem ce-au făcut! Drăguţel, frumuşel, cocheţel! Ne-am aşezat la o masă pe o canapea nu prea confortabilă şi am aşteptat să ni se ia comandă. Vine omul, tot un zâmbet aducând nişte meniuri. Dar noi i-o tăiem scurt că vrem doar o cafea. Cu acelaşi zâmbet inocent ne pune întrebarea care porneşte povestea.

De care?

Ia te uită! zic în capul meu. Chip de sfânt, dar arogant până la cer! Şi totuşi omul părea chiar interesat să afle ce fel de cafea vrem. Ei săracu’, e la început şi nu ştie că atunci când ceri o cafea vrei pur şi simplu o cafea, că dacă ai vrea un cappuccino, ai zice cappuccino sau dacă ai vrea o cafea cu lapte ai zice cafea cu lapte. Mă abţin şi nu-i dau peste nas o lecţie de viaţă, însă îi răspund şmecher cu o întrebare deschisă, că doar de aia am vorbit cu clienţii atâţia ani. „Păi de care aveţi?”

Atât i-a trebuit lui Antonio. A folosit zeci de cuvinte, din care pe unele le-am identificat ca ţări şi m-am gândit că trebuie să fie origini şi pe altele nu le-am înţeles deloc. Ceea ce s-a văzut cu siguranţă pe feţele noastre, iar el, drăguţul, a zâmbit şi mai şi. E prima ora când veniţi la noi, nu-i aşa? N-aţi vrea mai bine să staţi cu mine la bar şi să vă povestesc câte ceva despre cafeaua pe care o facem noi aici?

Am acceptat, deşi în interiorul meu s-a dat o luptă cumplită şi lungăăăăăă timp de vreo 2 secunde, gândindu-mă că asta înseamnă să sacrific timpul petrecut alături de iubirea vieţii mele. Însă aşa sfâşiaţi emoţional, ne-am aşezat la bar să vedem ce vrea să ne vândă omul. Iar omul ăla ne-a luat de mâini (normal că la figurat că doar el avea treabă de făcut), şi ne-a însoţit în primii paşi prin universul cafelei. Prima lecţie a fost „încearcă să bei cafeaua fără zahăr, îi vei simţi gustul real şi-l vei putea înţelege mai bine”.

Omule, esti nebun?! Fara zahar?

Nebun sau nu atunci şi acolo a început pasiunea mea pentru cafea. De la cafeaua fără zahăr pe care Antonio ne-a oferit-o la Coftale, alături de o degustare extinsă de cafele felurite şi la fel de felurite metode de preparare. Aşa că, recunoscând importanţa acestui moment, am hotărât să fie cafeafarazahar.ro. Tu când ai băut prima dată cafea de origine şi cum a fost experienţa?