Porlex Mini, un companion nedespartit

Marea provocare pentru orice iubitor de cafea bună este râşnita. E un fel de bombă cu explozie întârziată. După ce descoperi importanţa cafelei de specialitate proaspăt prăjită şi metodele de preparare prin care te asiguri că obţii maximul din cafeaua pe care o alegi, dai piept cu râşnirea. Nu e ca şi cum nu ştiai despre ea din primele contacte cu cafeaua de specialitate, dar alegi conştient(ă) să nu laşi tema asta să te încurce. Totul până într-o zi când se detonează şi îţi dai seama că este ultimul compromis la care trebuie să renunţi pentru a te bucura cu adevărat de cea mai bună cafea. Şi, cu oricâtă înţelegere alegi să evaluezi subiectul, descoperi repede că râşnitele cu lame nu sunt bune, iar cele cu discuri (burr grinders) implică o cheltuială semnificativă.

Printre opţiunile de început pe care musai trebuie să le iei în considerare, sunt şi râşnitele Porlex. Aici ne uitam cu atenţie la varianta Mini, care seamănă extrem de bine cu sora ei mai mare, diferenţa făcând-o doar capacitatea. Diferenţă care, din punctul meu de vedere, avantajează varianta Mini, căci la râşnitele manuale alimentarea în 2-3 tranşe, atunci cand faci mai multă cafea, nu doar că e lipsită de complicaţii, dar e chiar recomandabilă pentru evitarea unui efort exagerat :).

Originea Porlex are o mireasmă de romantism japonez, cele două râşnite fiind printre puţinele produse cu care făbricuţa din Kagoshima se laudă. Asta, deşi, doar de râşniţe se ocupă de aproape 40 de ani. Dacă le citeşti povestea vei remarca mândria maestrului japonez, care creează şi desăvârşeşte un singur lucru. Practic, râşniţele care au ajuns la un important renume mondial, sunt dezvoltate în jurul discurilor ceramice unice în lume, despre care producătorul spune că nu se mai găsesc la acest nivel de perfecţiune în nici o altă râşnită.

Dacă lăsăm însă romantismul japonez la o parte şi privim concret râşniţa Porlex Mini, atunci pornim cu observaţia că la 250 de lei este o râşniţă cu un nivel de performanţă ridicat într-un palier de preţ accesibil. În plus preţul face casă bună cu mobilitatea, această pereche de avantaje făcând-o una din cele mai bune opţiuni de râşniţă manuală.

Prima grijă, când vine vorba de o râşniţă manuală, este cât durează să râşnesc cafeaua. Porlex Mini a fost o surpriză plăcută. A fost pentru prima dată când am descoperit că râşnirea manuală nu trebuie să fie cea mai lungă etapă din prepararea unei cafele. Discurile ceramice, despre care ziceam mai sus că sunt mândria producătorului, sunt într-adevăr uimitoare şi fac din timp ultima grijă, indiferent cât de fin îţi propui să râşneşti. Cumva în cultura generală timpul care se încadrează în 2 minute, înseamnă puţin. Aşa că avem aici un prim punct forte al acestei râşnite.

Pentru a cronometra timpii de mai jos am folosit 15g din aceeaşi cafea boabe, în aceeaşi zi, reglând râşniţa pentru obţinerea gradului de râşnire necesar fiecărei metode de preparare.

Pe scala 10 – 1 la care 10 reprezintă râşnirea grosieră, iar la 1 obţinem pulbere, Porlex Mini  ajunge până la 2. Asta însemnă că, pe scara preţului, Porlex Mini este prima râşniţă manuală care ajunge la nivelul de râşnire necesar pentru espresso, ceea ce este impresionant, ţinând cont de simplitatea şi dimensiunile ei.

Totuşi, faptul că ajunge la un grad de râşnire foarte fin nu o face neapărat o râşnită potrivită pentru espresso, deaorece sistemul de reglare în trepte nu permite un reglaj suficient de fin. Aşadar, dacă cauţi o soluţie pentru espresso, mai ai încă de căutat.

Pentru toate celelalte metode, care au nevoie de un grad de râşnire mai puţin precis, Porlex Mini este o opţiune grozavă şi foarte consecventă. Sitemul de fixare al axului central, care conţine inclusiv un arc, echilibrează destul de bine râşnita şi face ca distanţa dintre discurile de râşnire să fie destul de uniformă pentru obţinerea unor granule egale. Desigur, cu cât râşnirea este mai grosieră, cu atât această consecvenţă scade.

Sunt mai multe aspecte care merită evaluate atunci când vorbim despre cât de uşor se foloseşte o râşniţă.

Reglarea se face cu ajutorul unei piuliţe aflate la baza mecanismului. Aceeaşi piuliţă care de altfel fixează şi discul inferior. Reglarea se face prin paşi care se simt şi se aud. Prin urmare regăsirea poziţiei favorite este extrem de facilă. Pentru French Press eu am folosit 8 „clicuri”, pentru V60 6 „clicuri”, pentru AeroPress 5 „clicuri”, iar pentru espresso 1 „clic”. Scriu valorile astea doar pentru a avea un termen de comparaţie, căci cred că ele depind într-o anumită măsură de la o râşniţă la alta, mai ales în funcţie de vechime. Accesul la piuliţa de reglaj este direct şi prin urmare ajustările nu necesită nici un fel de demontare, un alt punct forte.

Alimentarea cu boabe trebuie făcută cu grijă. Eu am folosit pâlnia de la AeroPress pentru a turna boabele fără riscul împrăştierii. E un compromis între dimensiuni şi accesibilitate cu un rezulat pozitiv. Probabil la o utilizare zilnică aş găsi o soluţie mai facilă.

Efortul necesar acţionării manivelei este proporţional cu randamentul discurilor de râşnire. Prima observaţie pe care am făcut-o a fost că râşniţa asta este foarte serioasă, contrastând cu dimensiunile reduse. Am simţit cum discurile au apucat imediat boabele şi nu le-au scăpat din dinţi până ce nu au mestecat ultima granulă.

După această primă constatare m-am oprit şi am fixat mai bine manivela. Sistemul de prindere a acesteia ar fi putut fi un pic mai stabil. M-am trezit cu ea în mână de câteva ori, când măcinam mai energic. Pe măsură ce am căpătat experienţă, am anticipat momentele acestea şi le-am prevenit prin re-fixarea la timp a manivelei.

Diametrul redus al râşniţei o face să încapă uşor în mâna oricui, iar garnitura de cauciuc oferă aderenţa pe care, altfel, metalul singur n-ar face-o. Înălţimea redusă permite şi prinderea punctului de închidere a recipientului de jos, cel pentru cafeaua râşnită şi, astfel, am avut siguranţa că nu voi împrăştia cafeaua.

Sigur că aspectul este o chestiune de preferinţă personală. Ne plac lucruri diferite, pentru că suntem diferiţi şi asta e bine. Din punctul meu de vedere, Porlex Mini este o râşniţă în primul rând practică. Nu e prea sexy, dar când am văzut-o, primul meu gând a fost „cât e de compactă!”. Aşa că toată eficienţa asta japoneză se vede şi la exterior.

Însă, la acest capitol, merită punctată în mod special, o înrudire pe care au avut-o în gând designerii lui Porlex Mini. Pentru că, aşa cum îţi spuneam, este o râşniţă a cărei portabilitate este printre principalele avantaje, au promis-o către AeroPress, o altă jucărie cu chef de plimbare. Aşa că cele două fac o perecehe desăvârşită pentru călătorii.

Pentru mine simplitatea lui Porlex Mini a fost o surpriză. Construcţia compactă nu m-a lăsat să ghicesc ce e în interior şi, când mi-am dat seama că tot ceea ce trebuie să fac pentru a o demonta este să desfac o singură piuliţă, cea responsabilă şi de clicurile de mai sus, am rămas cu gura căscată.

Totuşi pentru curăţare e nevoie de atenţie. Structura fixă interioară necesită îndemânare pentru a ajunge prin toate colţurile pentru o curăţare completă.

Tot aici ar merita specificat faptul că manivela are un sistem de prindere în garnitura de cauciuc pentru momentele de repaus. Totuşi, nu mi-am dat seama cum o prind atunci când pun râşniţa în AeroPress. Dacă nu pot să o prind, înseamnă că am grija manivelei. Să sperăm că va fi singura.

Am rămas cu un sentiment foarte plăcut la finalul scurtei experienţe cu Porlex Mini, experienţă pentru care trebuie să mulţumesc Wanderlust. Este o râşniţă de buzunar cu care te poţi prezenta onorabil la orice întâlnire cu cafeaua de specialitate. Poate fi luată oriunde, iar această portabilitate m-a făcut să cred cu adevărat realizabil visul unei cafele proaspăt râşnite pe un vârf de munte. Iar când un obiect care încape în mână transformă vise în realitate, înseamnă că trebuie să fie puţină magie în el.

Tu ce părere ai? Ai folosit-o? Ai folosit ceva similar? Contribuie mai jos cu experienţa ta.