Moka pot: cum sa-l pui la treaba pe bunicul ruginit

Pentru a completa metodele clasice de preparare a cafelei era musai nevoie să vorbim și despre Moka pot, o metodă foarte cunoscută însă nu la fel de folosită.

Dintre metodele alternative Moka pot este singura care are origini italiene, comune cu fratele mai mare espressorul. De multe ori l-am auzit numit și Bialletti, explicația venind de la numele celui care în 1933 a inventat această ustensilă, Alfonso Bialletti. Grupul cu același nume continuă să fie și azi un brand puternic în piața cafelei și încă produce jucăria sub numele Moka Express.

Musai trebuie să zic de la început că eu nu-s un mare fan. Probabil de asta am și amânat atât de mult să scriu acest articol. Diversele încercări pe care le-am făcut în timp nu mi-au oferit experiențe memorabile, așa că l-am tot ocolit. Mă voi strădui să nu fiu cârcotaș, dar nici nu mă voi feri să-ți spun părerea mea, acolo unde va fi cazul.

Moka pot iese în evidență prin simplitate și prin spectaculozitatea procesului de preparare. E genul de unealtă care te provoacă să te prinzi cum funcționează. Ei bine, foarte simplu. Apa, care fierbe în camera de jos, aflată sub presiune este împinsă de abur printr-o tijă către camera mediană (coșulețul cu cafea) și apoi mai departe către camera superioară, de unde cafeaua poate fi servită. Super simplu.

La fel de simplă cum este și prepararea. Pui apă, până sub valvă, adaugi cafea în coșuleț, înșurubezi dispozitivul, îl pui pe foc și aștepți „să se facă cafeaua”. Asta e tot.

Și atunci de ce nu-mi place? Păi, sincer, nu prea îmi place gustul, e prea intens, prea concentrat, prea greoi, nu scoate în evidență diferențele dintre cafele, motiv pentru care cele cu arome spectaculoase nu prea au ce să caute în această metodă de preparare. Explicația tehnică este că nu ai control asupra temperaturii. Pentru a se forma abur în camera de jos, temperatura ajunge la 100 de grade. Iar la acestă temperatură apă extrage, pur și simplu, prea mult din cafea.

Însă, pentru că mă mănâncă curiozitatea, am tot căutat și testat variante de a îmbunătăți cafeaua preparată la Moka pot, iar metoda de mai jos este cea care-mi pare că are cel mai bun rezultat. De data asta vom sări peste pregătire și rețetă, pentru că aici nu prea ai opțiuni. Ai nevoie de un Moka pot, apă și cafea, de preferință proaspăt râșnită. Iar cantitatea de cafea necesară este dată de dimensiunea coșulețului, care la rândul lui depinde de capacitatea variantei de Moka pot pe care o vei folosi.

Preparare

1. Primul pas este să pui apă în partea de jos, până sub valvă și să o pui la încălzit. Exact așa, doar partea de jos. Scopul este să ții cât mai puțin în contact apa cu cafeaua. Adică, dacă nu poți controla temperatura, măcar să reduci timpul de extracție. Dacă apa ajunge la punctul de fierbere înainte de adăugarea coșulețului cu cafea, timpul pe care îl vor petrece împreună va fi mai mic. Așadar, lasă apa să ajungă la punctul de fierbere înainte de a monta utilajul.

2. În timp ce apa fierbe, poți râșni cafeaua, În funcție de capacitatea Moka pot-ului în coșuleț poate intra o cantitate diferită de cafea. În modelele medii, cele mai des întâlnite, intră cam 15g de cafea. Aceasta se râșnește fin, aproape la fel de fin ca pentru espresso și se așează cu grijă în coșuleț, nivelând-o uniform, dar fără a o presa.

3. Când apă ajunge la punctul de fierbere se adaugă coșulețul cu cafea. Pentru a evita accidentele, ține baza cu o mănușă de bucătărie groasă și înfiletează secțiunea superioară.

4. În scurt timp cafeaua va începe să urce prin tub. Dacă vrei să vezi cum, lasă capacul ridicat, dar ai grijă să nu te stropească.

5. O altă șmecherie utilă este să iei Moka pot-ul de pe foc înainte ca toată apa să treacă prin cafea. După 2-3 încercări îți vei da seama cât de repede se termină și vei ști când să o iei de pe foc cu 2-3 secunde mai devreme.

6. Cafeaua se toarnă în ceașcă și se servește direct sau se poate adăuga apă sau lapte.

7. Imediat după ce se răcește, Moka pot-ul trebuie curățat bine. Nu cred că pot sublinia suficient cât de importantă este această curățare. În construcția unui Moka pot se folosesc aluminiu și cauciuc și nici unul nu face casă bună cu apa, acizii și uleiurile prezente în cafea, dacă sări vreo curățare. Aceasta presupune atât partea superioară, cea interioară cât și sita de cafea. Tratează cu atenție garnitura de la baza părții superioare sub care se adună… chestii.

Și uite așa, câteva minute mai târziu, te bucuri de o cafea italienească „alternativă”.

 

 

Aşa cum spun mereu la finalul fiecărui articol, cele de mai sus nu reprezintă un adevăr absolut. Sunt capitolele care formează povestea mea cu cafeaua, poveste care sper să te inspire să explorezi, dacă nu ai făcut-o până acum sau să îmi împărtăşeşti din experienţele tale, dacă la rându-ţi trăieşti povestea minunată a cafelei bune.